Carpe diem quam minimum credula postero

Gabriel Garcia Marquez, un mare scriitor columbian, a redactat o scrisoare de despartire atunci cand s-a retras din viata publica din vina unui cancer limfatic. Redau fugitiv gandurile sale catre oameni (in traducere proprie), pe care le-am intalnit absolut intamplator.

“Daca pentru un moment Dumnezeu ar uita ca sunt doar o papusa de carpe si mi-ar darui o bucatica de viata, as profita de acest timp la maxim. Probabil nu as spune tot ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ce as spune. As da valoare lucrurilor nu pentru ceea ce valoreaza ci pentru ceea ce semnifica. As dormi putin, as visa mai mult si as intelege ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina. As merge cand ceilalti s-ar opri si m-as trezi cand ceilalti ar dormi. Daca Dumnezeu mi-ar darui o bucatica de viata m-as imbraca foarte simplu, si m-as arunca la soare, lasand descoperit nu numai corpul meu ci si sufletul. Barbatilor le-as spune cat de eronati sunt cand gandesc sa nu se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc. Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete el insusi sa  zboare. Batranilor le-ar spune ca moartea nu ajunge odata cu batranetea ci odata cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenilor... Am invatat ca toti vor sa traiasca pe culmile muntilor, fara sa stie ca adevarata fericire se afla in modalitatea de a urca acolo. Am invatat ca atunci cand un nou-nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima data, degetul tatalui sau, va ramane prizonier in inima lui pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul de a privi de sus pe un altul doar atunci cand il ajuta sa se ridice. Intotdeauna spune ce simti si fa ceea ce gandesti ! Daca as sti ca acesta este ultimul moment in care te voi vedea, ti-as spune ca te iubesc fara sa presupun ca o stii deja. Nimeni nu isi va aminti de tine pentru gandurile tale secrete. Asa ca cere lui Dumnezeu forta si intelepciune pentru a le exprima. Demonstreaza oamenilor din viata ta cat ii iubesti si ca sunt importanti pentru tine.”

Sunt gandurile unui om care stie ca timpul lui a ajuns la sfarsit, ca ora lui de a parasi lumea a sosit si incearca sa plece in pace cu sine insusi. Dar asa cum toti stim, felul in care traim determina felul in care vom muri, iar acest geniu pleaca intr-un mod intelept, daruind lumii ultimele sale ganduri, cu sens de invataminte morale. Si este adevarat ca o persoana nu pleaca pana atunci cand nu a fost stearsa din memoria publica.